Categorii
Bacalaureatul Teoria - BAC

TEORIA BAC LA FIZICĂ

TEORIA BAC LA FIZICĂ.

În Grecia, ca și în Roma antică, tinerii, bărbați, cetățeni liberi, ajunși la vârsta maturității susțineau un examen, numit Examen de Maturitate.                                                                                        Examenul era susținut după ce tânărul parcurgea un program de educație, care cuprindea printre altele pregătirea fizică, ținerea unui discurs în fața unui auditoriu, recitarea unor poezii, interpretarea unui cântec la un instrument, cunoașterea legilor statului, și așa mai departe.                                                                                         Tinerii care absolveau acest examen primeau o coroniță din frunze de laur cu fructe de laur (baca laur = fructe de laur) și deveneau cetățeni cu drepturi depline ai statului,de aici și denumirea de BACALAUREAT.                                                                                                      Aveți de acum toată teoria de la BAC, conform programei. Teoria este prezentată sintetic, pe capitole. Fiecare capitol este prezentat pe 1-2 pagini, independente. Pentru studiul fizicii, sau pentru rezolvarea problemelor este suficient să vă printați doar paginile care vă interesează. Noțiunile prezentate cu *) se referă la clasele de matematică – fizică. SUCCES!

Categorii
Prima pagina

Prima pagina

ARGUMENT 

LECȚII  DE FIZICĂ ÎN ERA DIGITALĂ

  1. INTRODUCERE

Progresele rapide, înregistrate în toate domeniile vieții sociale, au obligat cercetarea pedagogică la elaborarea unor strategii educaționale noi și a unor sinteze periodice care să ofere practicii educaționale noi tehnologii, din ce în ce mai eficiente. Noile tehnologii educaționale aproape că ne-au luat prin surprindere, aplicarea lor s-a făcut, însă, mai lent decât progresul în materie de tehnologie. Există încă profesori care refuză să recunoască tehnologia informatică ca o alternativă la tehnologiile și practicile educaționale clasice.

Evoluția noilor tehnologii educaționale a depășit cu mult mentalitățile și capacitatea noastă de înțelegere. Există cadre didactice care își văd amenințate, poziția, locurile de muncă ca urmare a implementării acestor noi tehnologii. În acest sens contradicțiile, care până la un moment dat erau firești, s-au acutizat sau au căpătat valențe noi.

Un lucru trebuie să fie clar: calculatorul electronic s-a transformat într-un mijloc de tehnologie didactică. Tehnologiile AEL, IntelTeach, INSAM, catalogul electronic, etc. demonstrează acest lucru. Un dascăl care nu este capabil să opereze cu nu computer este deja depășit și în mod inevitabil, elevii îl vor privi cu suspiciune. Învățământul la distanță se extinde tot mai mult. Cursurile sunt urmărite direct de acasă și la fel examenele, grație INTERNET – ului.

Trebuie să înțelegem și să acceptăm un lucru, chiar dacă unora o să li se pară odios…, copiii de azi sunt mult mai dispuși să acceseze o pagină de internet decât să citească 2-3 pagini de carte. Este o realitate pe care nu o putem ignora. Faptul că nu vrem să acceptăm această realitate nu înseamnă că ea nu există. A ne crampona în niște prejudecăți de tipul…EU ȘTIU MAI BINE CE ESTE BINE PENTRU TINE, nu face decât să ascută contradicțiile, cu consecințele pe care le vedem zi de zi:  elevi din ce în ce mai slab pregătiți și aceasta nu ar fi cel mai grav aspect. Cel mai grav este că încet, dar sigur, se închid tot mai multe canale de comunicare dintre noi și elevii noștri.  Să nu uităm că însuși Aristotel, acum 2400 ani a sesizat conflictul dintre generații. Și atunci ce este de făcut?

În primul rând trebuie să acceptăm  realitatea obiectivă, așa cum este ea și să ne reevaluăm strategiile didactice.

  1. UTILIZAREA NOILOR TEHNOLOGII DIDACTICE ÎN PREDAREA LECȚIILOR DE FIZICĂ

Pornind de la realitățile de mai sus și uzând de experiența mea de peste 32 ani la catedră am înțeles că pentru a avea succes în activitatea didactică este necesar să-mi up-gradez tehnologiile folosite. Vă rog să remarcați că în toți acești ani eu am fost și sunt profesor de fizică la un liceu tehnologic, un liceu la care, deși puțini sunt dispuși să recunoască, vin copii cu grave deficiențe educaționale, datorate diferitelor cauze….Nu este cazul să discutăm acum aceste probleme.

După cum știm, elevii din ciclul superior al liceului nu mai beneficiază de manuale gratuite. Privind perspectiva de ași cumpăra un manual de fizică, elevii mei nu au fost prea încântați. Mulți dintre ei chiar nu dispun de resurse în acest sens. Acesta este unul dintre motivele pentru care, în urmă cu doi ani, m-am decis să realizez un manual de fizică electronic pentru elevii mei. La început le trimeteam capitolele respective pe mail. Dar această modalitate era oarecum dificilă pentru mine, iar elevii, am constatat, nu deschideau mail-urile. Ei erau obișnuiți să comunice pe massenger.

În ce-i privea, elevii erau atenți la clasă, își luau…eventual ceva notițe, dar atât!

Atunci am decis să-mi realizez un blog, http://cnae.wordpress.com/ (blogul nu mai există!),  pe care să public lecțiile mele de fizică, așa cum le predau eu și bineînțeles și alte studii. Lecțiile sunt prezentate pe capitole, conform programei, iar la sfârșit au un subcapitol intitulat „ACTIVITĂȚI DE FIXARE A CUNOȘTINȚELOR ȘI DE EVALUARE”.  Dacă o să intrați pe blog (adresa o aveți mai sus) și o să deschideți oricare temă o să observați că lecțiile sunt prezentate foarte succint, cât mai pe înțelesul majorității elevilor mei. Dar atenție, nu i-am neglijat pe cei care ar dori să cunoască mai mult. Pentru aceștia am creat hyperlink-uri, prin intermediul cărora pot să dezvolte ei înșiși lecția respectivă, accesând diferite pagini de internet, așa cum se poate vedea. De asemenea am făcut legătura cu o serie de experimente virtuale prezentate de diferiți autori pe internet.

Unele lecții le puteți accesa și direct de pe GOOGLE, tastând simplu: Noțiuni de teoria relativității restrânse, sau Oscilații mecanice.

În activitatea de predare folosesc și o serie de materiale gândite, compuse și elaborate de mine.  O parte sunt cele prezentate pe blog. O altă categorie de materiale sunt create în labview: Compunerea oscilațiilor, Circuitul serie RLC în curent alternativ, Reprezentarea grafică a legii de mișcare, și altele. Aceste materiale au fost depuse și pe didactic.ro, dar pentru a putea fi vizualizate trebuie instalată aplicația Labview. Eu am instalat labview 7.1, varianta student, care este mai ieftină, mai ales în ce privește resursele.

Dar nici așa nu am reușit să-mi ating obiectivul pe care mi l-am propus: să-i fac pe elevi să citească lecția acasă. Nici de data asta elevii nu s-au îngrămădit să-mi viziteze site-ul.

Pentru a-i convinge să-mi viziteze blog-ul, de unde să-și descarce lecțiile de fizică, mi-am deschis o pagină de facebook pe care mi-am promovat blogul.

Pentru elevi este acum mult mai simplu și la îndemâna să ajungă la lecția lor, în trei pași:

  1. Intră pe pagina lor e facebook.
  2. Caută persoana Nae Constantin .
  3. Derulează și caută blogul Cnae’s site.

Intrat pe blog, elevul își caută tema. O citește și la final poate să facă un comentariu, concret la lecția pe care a citit-o. Ca să poată trimite comentariul trebuie să urmeze o procedură simplă, care este indicată la pagina „Lasă un comentariu”, dacă este pentru prima dată, sau „Comentariu”.

(OBSERVAȚIE. Pagina respectivă poate fi salvată în „Favorite”, de unde poate fi accesată direct, ori când.)

În acest fel eu voi identifica elevul respectiv, pe care urmează apoi să-l evaluez în funcție de complexitatea comentariului.

Conceptul de problematizare capătă de acum un aspect concret. Elevul este invitat să citească un text, în acest caz de fizică, să remarce o afirmație și apoi să formuleze o întrebare care să exprime afirmația respectivă.

Tot aici elevul poate să-mi pună diverse întrebări, s-au poate să și le noteze, iar la următoarea oră de curs să mi le adreseze personal, urmând să avem discuție pe tema respectivă cu clasa.

Faptul că elevilor le place acest mod de predare-învățare-evaluare este confirmat de intensificarea traficului pe blog.

De asemenea, tot aici pot fi urmărite comentariile elevilor. La început, aceste comentarii sunt mai timide, dar încet elevii încep să-și dea silința pentru a oferii comentarii mai elaborate. Evident, pentru a obține o notă mai bună.

Trebuie remarcat, de asemenea, că această activitate îi formează și în vederea viitorului examen de obținere a Competențelor digitale.

Aprecierea activității mele a fost evidențiată în raportul de inspecție din 25-28.10.2011, al ISJ Olt, în care se face recomandarea de popularizare a exemplului de bună practică, „privind furnizarea de informații de specialitate pe blogul personal”.

Categorii
Clasa a XI-a Manuale de Fizica Oscilatii si unde electromagnetice

OSCILAȚII ȘI UNDE ELECTROMAGNETICE

Ansamblul de câmp electric variabil și câmp magnetic variabil, care se generează reciproc se  numește câmp electromagnetic.                                 Unda electromagnetică este un câmp electromagnetic care se propagă. Legătura dintre câmpul electric și câmpul electromagnetic a fost observată prima dată în anul 1820 de fizicianul danez H. C. Ørsted, care împreună cu A. M. Ampère, J. Henry și M. Faraday au stabilit principiile de bază ale electromagnetismului. În anul 1864 J. M. Maxwell a fundamentat toate observațiile legate de câmpul electromagnetic enunțând un set de ecuații, care-i poartă numele: ecuațiile Maxwell.                                                  Undele (radiațiile) electromagnetice pot fi grupate după fenomenul care stă la baza producerii lor. Astfel, radiațiile numite hertziene se datoresc oscilației electronilor în circuitele oscilante LC sau în circuitele electronice speciale.                                                   Prin transformarea energiei interne a oricărui corp în energie electromagnetică rezultă radiațiile termice. Radiațiile electromagnetice, numite radiațiile de frânare, apar la frânarea brusc a electronilor în câmpul nucleului atomic. Radiațiile sincrotron (denumirea se datorează faptului că acest fenomen a fost pus în evidență la o instalație de accelerare a electronilor în câmp magnetic, numit sincrotron) și au originea în mișcarea electronilor într-un câmp magnetic.                                                                                                                        Acestor grupe de radiații le corespund anumite domenii de frecvențe.                                     Cea mai uzuală împărțire a radiațiilor electromagnetice se face însă după frecvența și lungimea sa de undă în vid.                                                                                                      Aceasta  cuprinde următoarele grupe:                                                                                        1. Undele radio. Domeniul de frecvență a acestor unde este cuprins între zeci de hertzi până la un gigahertz (1GHz = 109 Hz), adică au lungimea de undă cuprinsă între câțiva km până la 30cm. Se utilizează în special în transmisiile radio și TV. După lungimea de undă se subîmpart în unde lungi (2 km-600 m), unde medii (600-10 m), unde scurte (100-10 m) și unde ultrascurte (10 m-1cm).                                                                                       2. Microundele. Sunt generate ca și undele radio de instalații electronice. Lungimea de undă este cuprinsă între 30cm și 1mm. În mod corespunzător frecvența variază între 109 – 3·1011Hz. Se folosesc în sistemele de telecomunicații, în radar și  în cercetarea  științific la studiul proprietăților atomilor, moleculelor și gazelor ionizate. Se subîmpart în unde decimetrice, centimetrice și milimetrice. Se mai folosesc și în domeniu casnic, cuptoarele cu microunde.                                                                                                                                         3. Radiația infraroșie. Cuprinde domeniul de lungimi de undă situată între 10-3 și 7,8·10-7 m (3·1011 – 4·1014 Hz). În general sunt produse de corpurile încălzite. În ultimul timp s-au realizat instalații electronice care emit unde infraroșii cu lungimi de undă submilimetrice.                                                                                                                    4. Radiația vizibilă. Este radiația cu lungimea de undă cuprinsă între aproximativ 7,6·10-7 m și 4·10-7 m.                                                                                                                    5. Radiația ultravioletă. Lungimea de undă a acestei radiații este cuprinsă în domeniul 3,8·10-7 m și 6·10-10 m. Este generată de către moleculele și atomii dintr-o descărcare electrică în gaze. Soarele este o sursă puternică de radiații  ultraviolete.                6. Radiația X (sau Röngen). Aceste radiații au fost descoperite în 1895 de fizicianul german W.C.Röngen. Ele sunt produse în tuburi speciale în care un fascicul de electroni accelerat cu ajutorul unei tensiuni electrice de ordinul zecilor de mii de volți, bombardează un electrod.                                                                                                                                   7. Radiația γ. Constituie regiunea superioară (3·1018 – 3·1022 Hz ) în clasificarea undelor electromagnetice  în raport cu frecvența lor. Sunt produse de către nucleele atomilor.

 

Categorii
Clasa a XII-a Elemente de fizica cuantica Manuale de Fizica

ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ

E. Shrodinger și W. Heisenberg, fondatorii fizicii cuantice.

ELEMENTE DE FIZICĂ CUANTICĂ. Noțiunea de cuantică a fost impusă de către savantul Max Planck.

“Construcția” fizicii cuantice  a fost un proces care a început la sfârșitul sec. al XIX-lea și a continuat în prima jumătate a sec. al XX-lea.

E. Shrodinger și W. Heisenberg sunt considerați fondatorii fizicii cuantice, dar la promovarea fizicii cuantice au contribuit o serie de întreagă de mari fizicieni ai secolului trecut, precum A. Einstein, P. Dirac, de Broglie, N. Bohr, fizicieni care prin teoriile lor, așa cum spune G. Gamow într-o celebră lucrare, au zguduit fizica primilor 30 de ani ai sec. XX.

Punctul culminant al fizicii cuantice moderne a fost obținut odată cu structurarea celor două electrodinamici: “electrodinamica cuantică” – pentru care Julian Schwinger, Shin-Itiro Tomonaga și Richard Feynman au luat premiul Nobel în 1965 și “cromodinamica cuantică” – noua teorie a interactiunilor tari.

Mecanica cuantică este de fapt teoria mișcării particulelor materiale la scară atomică.

 

Categorii
Clasa a XII-a Manuale de Fizica Notiuni de teoria relativitatii restranse

NOȚIUNI DE TEORIA RELATIVITĂȚII RESTRÂNSE

 

NOTAȚIUNI DE TEORIA RELATIVITĂȚII RESRÂNSE

La sfârșitul secolului al XIX-lea, teoria lui Maxwell asupra câmpului electromagnetic era confruntată cu problema explicării fenomenelor electromagnetice în medii în mișcare. Se știe că legile mecanicii, cât și ale legile câmpului electromagnetic sunt formulate în sisteme de referință inerțiale.

De asemenea, legile mecanicii clasice, sunt verificate de datele experimentale când vitezele relative considerate au valori mult mai mici decât viteza luminii. În cazul vitezelor relative foarte mari, comparabile cu viteza luminii, (ex. viteza de propagare a câmpului electromagnetic) legile și principiile de bază ale fizicii trebuie să fie modificate și reformulate în funcție de o teorie mai generală, mecanica clasică constituind un caz limită al acestei teorii, cazul vitezelor mici, mult mai mici decât viteza luminii.

Această nouă teorie în care se formulează legile generale ale fenomenelor fizice în formă valabilă indiferent de valoarea vitezei corpurilor, poartă numele de teoria relativității restrânse.

Teoria relativității restrânse nu este o teorie fizică, în sensul că ea nu este teoria vreunui fenomen particular. Teoria relativității restrânse constituie, în esență, baza teoriilor care vor fi în mod obligatoriu “relativiste” și vor purta acest nume, dar vor conserva domeniul lor explicativ particular.

Teoria relativității restrânse a fost elaborată de A. Einstein (1905), însă trebuie să se sublinieze rolul important al precursorilor acestei teorii precum H. A. Lorentz, J. H. Poincaré și P. Langevin.

Teoria relativității restrânse se limitează la cazul sistemelor de referință în mișcare rectilinie uniformă unele în raport cu altele, limitare justificată în studiul fenomenelor unde influența gravitației este neglijabilă. De altfel, datorită acestui fapt ea poartă numele de teoria relativității restrânse. Teoria relativității care ia în considerare și influența gravitațională se numește teoria relativității generalizate.